E timpul fara timp. Sunt copil, apoi sunt femeie. Sunt mandra, alteori umila. Sunt ...
Orice spatiul ma face sa materializez.
Nu stiu. Nu am raspunsuri. Nu mai intreb de ce? dar nu renunt la obiceiul de a folosii intrebarea.
Cum spunea : nimic nu e de inteles ... Irlo in primul lui interviu .
Simt lipsa, simt dorul, simt tot ce ma face sa plec de acasa.
Ce facem? Hai sa povestim.
povestita in Bulgaria in primele zile dupa plecarea din Bucuresti:
Hello Bulgaria!
Deci. Cum sa incepi sa vorbesti cu `deci`? dar in text?
Inadmisibil.
Dar o fac cu cea mai mare placere pentru ca asa simt; vine din spatiul ala din care vine oftatul, emotia, bataile inimii, anxietatea, repezeala mintala.
`Deci`?!?!
sunt intr-o camera de hostel doar eu si L in cea mai mare liniste. Aud doar motorul de racire al laptop-ului, sau cooler-ul. Racitorul pe romaneste. hahhahahah. Mi se aude racitorul si clopotul de ora fixa al bisericii probabil; cu siguranta vreo biserica medievala. Cumva ca la tara, la munte. Cumva ca la Bacic. Da si eu am fost in Balcic ca eroina din roman. Nu am intalnit marea dragoste, dar nici nu mi-a ramas indiferent. M-a fermecat structura orasului. L-as putea numi Templul Bulgaresc. Nu as fi vrut sa-mi imaginez Bulgaria altfel; si acum dau peste ecest loc, vechi oras medieval. Orasul, dupa mintea mea ruda cu Balcic, mi se spune ca e mic, ca nu mai e altul ca el. Unul ca are o casa in varful dealului care e inconjurata de vie si ca nu e chip sa locuiesti acolo din cauza scorpionilor. E posibil sa ai scorpioni atat de aproape de Bucuresti? Hmm. Greu de inteles.
Drumul a fost dubios. Am avut atatea drumuri pana sa plecam pe bune.... aproape de Ploiesti, cred ca Baicoi, unde imi era teama de mafiotii parliti. Cu lucruri la vedere, cu masina deschisa; L fiind un car de nervi tot timpul certandu-i in mintea sa si telefonic pe romani si bulgari sau plangandu-se de ei cu cel mai mare patos. Si tot felul de oameni dubiosi, de la vanzatori la paznici, cu care trebuia sa fac traducerea rom-engl si invers.
L e un copil mare. Cel mai mare copil. I-am zis; nu s-a suparat.. nu avea de ce si stie.
Sunt bine. Am zambetul pe buze cand scriu, dar dupa perioada care s-a sfarsit cu ziua de ieri cand m-am hotarat sa plec in calatorie cu el, este un miracol. Sunt introspecta; uneori nu ma potrivesc cu niste contexte dar o fac fortat.
Cumva ce mi-am dorit ca sa ma scoata din lalaiala aia de una singura...
Am avut emotii; am emotii. Pana nu am plecat din Bucuresti nu m-am linistit sau cel putin nu credeam ca e pe bune; si s-a intamplat de cateva ori sa cred ca o sa fie imposibil sa mai plecam. Mi-as fi dorit sa ma intalnesc cu mai multi oameni ...inainte sa fug :)
M-am simtit si ma simt ca si cum a plecat intr-o calatorie lunga spirituala sau nu stiu... interioara. Nu stiu, nu pot descrie in cuvinte conceptul.
Poate o sa ma intorc repede sau foarte greu ... oricat ar fi timpul care cumva a disparut. O sa asimilez si o sa analizez fiecare imagine si informatie. E ca o sete de a fi doar eu fara sa urle `copilul` ca ii e foame.
De multe ori la intervale aleatorii de timp imi doream sa fug undeva cand ma puneau la zid anumite probleme.... sa fug sa-mi ling ranile si sa ma intorc stralucind, zambind-le rece in fata cu mandrie contextelor.
Dar singura varianta era sa ma camuflez, sa pacalesc audienta si pe mine incercand sa ma entuziasmeze lucrurile noi. Usor sau greu sa ma ridic din propia cenusa. Dar nu intodeauna reusesc. `calcata cu trenul`o vorba. Aspect livid, pete rosii intense de la raceala ochiii rosii de la sinuzita, cu colturile cazute de dezinteres. Tenul obosit de la ganduri si nopti cu tuse; cocosata si deprimata de frigul din oras. Mi-a ramas in cap intrebarea unui prieten drag `unde e Maria de care povestesti`... ii povesteam de mine in trecut. Ciudat, ireal dar totusi natural. Of of of mai mai mai :)
Hostel.... dar cumva parca suntem acasa la niste prieteni care nu prea dau pe acasa. Am cunoscut o doamna, probabil peste sau pana in 40 care sigur a fost cel putin odata la BOOM. Cercei din lemn in acel stil, vergheta, esarfa la gat din material sifonat multicolor, bluza cu broderii, fusta in culoarea bronzului verzui din panza poate thailandeza.... cam ce intra si in Romania in magazinele cu suveniruri de sezon... si niste ghetute foarte dragalase, mana dreapta o are ghips.
.....
E ciudat ca acum cand transcriu dupa doua luni si imi amintesc momentele alea ..
fara sa am idee de ce voi face a doua zi. ciudat
